Predarea și actul educațional

Principalul obiectiv al modului de abordare a programei școlare în cadrul școlii noastre este interdisciplinaritatea. Integralizarea disciplinelor şcolare este modul prin care dorim să pregătim elevii noști pentru viața de după școală. Abordarea integralizată propusă apare din imposibilitatea uneia din discipline, oricare ar fi aceasta, (fizică, biologie, chimie, matematică etc.) să rezolve problemele complexe ale conţinutului unitar al vieţii, al lumii în care trăim.

Relaţiile interdisciplinare în cadrul orelor de: fizică, matematică, chimie - rezultă din legitatea generală şi conexiunea universală, care evidenţiază că fenomenele, realităţile obiective sunt în interacţiune, se condiţionează reciproc.

În acest context, valorificarea personalităţii elevului în dinamica societăţii contemporane oferă prioritate educaţiei prin formarea competenţelor, în general şi prin formarea competenţei de cunoaştere ştiinţifică, în special.

Aşadar, abordarea integralizată a conţinuturilor de studii crează un mediu favorabil şi necesar pentru formarea competenţei de cunoaştere ştiinţifică în context interdisciplinar care devine o prioritate educaţională a mileniului III.

Programa școlară abordată este aprobată prin ordinul Ministrului Educației nr. 3638/11.04.2001. Atfel plecând de la aceasta:

• se va continua Ciclul de dezvoltare (început în clasa a III-a) care are ca obiective: dezvoltarea achiziţiilor lingvistice şi încurajarea folosirii limbii române, a limbii materne şi a limbilor străine pentru exprimarea în situaţii variate de comunicare; dezvoltarea unei gândiri structurate şi a competenţei de a aplica în practică rezolvarea de probleme; familiarizarea cu o abordare pluridisciplinar a domeniilor cunoaşterii; constituirea unui set de valori consonante cu o societate democratică şi pluralistă; încurajarea talentului, a experienţei şi a expresiei în diferite forme de artă; formarea responsabilităţii pentru propria dezvoltare şi sănătate; formarea unei atitudini responsabile faţă de mediu;
• urmat de Ciclul de observare şi orientare (începând cu clasa a VI – a) care are ca obiectiv major orientarea în vederea optimizării opţiunii şcolare şi profesionale ulterioare. El vizează: descoperirea de către elev a propriilor afinităţi, aspiraţii şi valori, în scopul construirii unei imagini de sine pozitive; formarea capacităţii de analiză a setului de competenţe dobândite prin învăţare, în scopul orientării spre o anumită carieră profesională; dezvoltarea capacităţii de a comunica, inclusiv prin folosirea diferitelor limbaje specializate; dezvoltarea gândirii autonome şi a responsabilităţii faţă de integrarea în mediul social.

În învăţământul „clasic”, de multe ori obiectivele şi metodele folosite de profesori pentru asimilarea conţinuturilor ştiinţifice puneau elevii în faţa unui mozaic de informaţii. Asistăm la o compartimentare a culturii transmise elevilor, la izolarea unei discipline faţă de celelalte, fiecare dintre ele închizându-se în sine, blocând culoarele de comunicare, organizându-se detaşat de corpul general al cunoştinţelor şi conducând astfel la o dispersare a acestora.

Organizarea informaţiei într-un sistem rigid este nepotrivită cu necesitatea de a forma elevilor o cultură generală, obiectiv declarat al oricărui sistem educaţional. Aportul fiecărei discipline se exprimă nu prin ceea ce îi este specific, ci prin ceea ce are comun cu alte discipline, generalizabil şi transferabil.

Numai pe baza acestei culturi generale se pot înfăptui specializări profunde, cu rezultate eficiente şi durabile pentru viaţa elevului şi a societăţii ce-l susţine şi-l integrează.